Daca in sfarsit putem sa aratam cate ceva despre proiectul acesta, finalizat doar de cateva saptamani, ar trebui sa si spunem cateva cuvinte. Dar de vorbit, vom vorbi despre ceea ce nu se vede. Pentru ca ochiul este „izbit” intr-adevar de imagini, materialitati, atmosfera si lumina, produse apetisante si multe altele si nu realizeaza ca toate sunt de fapt rezultatul celor ce „stau” in umbra.
Care nu stau, de fapt.
Mainile lor sunt cele ce trimit sa fie aliniate in cutii sclipitoare de sticla, delicatesele colorate. Ar trebui sa le gustam in fiecare ligurita savoarea orelor muncite, a noptilor nedormite. Pentru implinirea unui vis, vis dulce. Nu le-am vazut insa…
Sunt altii care au numarat cu tonele istoria subrezita a zidurilor orasului medieval si au pus umarul la propriu, pentru a le da un nou suflu de viata. Le vedem amprentele de pe fiecare caramida? Nu cred suntem obisnuiti sa privim asa de adanc in sufletul lucrurilor…
Si mai sunt si prietenii dragi care au stat in alte „sparturi” , contemporane de data aceasta, ale unei societati disfunctionale, birocratice, ale unei economii dezechilibrate. Putem sa le vedem eforturile, cand parca se lupta cu morile de vant?
Multumim asadar doamnei din umbra, care ne asigura in fiecare luni din saptamana, confortul si curatenia biroului in care cream. Multumim domnului din atelier, care corecteaza greselile de proiectare cu polizorul si aparatul de sudura. Multumim celui ce a inventat un sitem de racire pentru ca vitrinele sa pluteasca la cativa centimetrii mai sus de pardoseala, celui ce a jonglat cu watt-ii si cu amperajul.
La final cativa dintre noi si-au pus pantofii de duminica si esarfele. Ar fi bine sa facem un pas inapoi. Suntem piese intr-un puzle complex.
Proiect: Agoraworks